3,2,1…Happy New Year in Prague!

Sfarsitul lui 2018 a fost unul plin de surprize. Dupa o perioada mega aglomerata de pictat farfurii pana mi-a amortit si mana,  la propriu ( am facut o intindere de toata frumusetea ) :)) am decis sa petrec sfarsitul de an intr-un loc de poveste. Auzisem  foarte multe lucruri bune despre Praga, in special de la mama mea, care a fost abosolut fascinata de acest oras numit si Orasul celor 100 de turnuri sau Orasul de Aur.

Drumul pana la destinatia ce avea sa ne fie gazda la trecerea dintre ani,  a fost unul relaxant,  nu de alta, dar m-am putut bucura din plin de peisaj ocupand locul din spate al masinii – unul din cele mai ravnite locuri – NOT really :))

Sa revenim la drumurile noastre, drumuri ce ne-au dus pentru prima data la Bratislava. Sincer, nu pot spune ca am fost impresionata, poate si pentru ca dupa un drum de cateva ore bune, lihniti de foame, am ales sa mergem in centru, in loc sa halim ceva la hotel ca mai apoi ,sa ne plimbam linistiti. Dar nu, am facut fix pe dos !

Asa ca nu pot sa zic ca am reusit sa admir prea mult peisajul , ci mai degraba sa studiez fiecare bodega, pentru a ne alege locatia castigatoare pentru papilele noastre gustative. Plimbandu-ma pe stradutele din Centrul Vechi, speram sa gasim inca deschis si targul de Craciun, insa am fost total dezamagiti. Aparent targul s-a inchieiat imediat dupa Craciun, acum ramanand doar cateva casute de la care nu prea aveai ce alege. Seara s-a incheiat apoteotic  la hotel, unde am sfarsit prin a cina chiar in locul de unde am plecat initial. Cred ca cea mai amuzanta parte a fost in momentul in care asteptam mancarea. Chelnerita ne-a adus un cos cu arahide, ca sa ne mai treaca foamea, pana ce comanda noastra urma sa fie finalizata.

Arahidele  erau puse intr-un saculet si saculetul asezat intr-un cosulet. Cand am inceput sa mancam, am pus cojile pe un servetel…coji ce, in nici 5 minute, formasera un adevarat turnulet.

Intorcandu-se la noi, chelnerita vizibil amuzata, a ales sa faca doar un gest: sa ia saculetul cu arahidele ramase si sa-l puna pe masa, intorcandu-se sa isi vada de treaba. Moment in care ne-a busit rasul, pentru ca nici unul din noi nu se gandise la acesta solutie atat de la-ndemana,  de a scoate saculetul din cos si a pune cojile in locul lui. In schimb, ne-am  tot intrebat ce sa facem cu cojile ?!

Dar sa trecem peste acest moment usor penibil, dar amuzant ! A doua zi , am hotarat sa ne bem cafeau in Centru si sa exploram un pic orasul. Am ales o cafenea pe care o vazusem cu o seara inainte si apoi am luat la pas pietonala. La un moment dat am avut senzatia  ca ma aflam la Sighisoara, dat fiind cladirea de mai jos.

Ma ducea cu gandul la turnul cu ceas. Apoi, prin ploaie si vant, am urcat la Castel, unde batea un vant de toata frumusetea, pentru a admira Dunarea de la inaltime.

Dupa vizita in Bratislava, am continuat drumul spre Praga. Un drum de inca 6 -7 ore. Spun 6-7, pentru ca opririle au fost dese pe la benzinarie, unde am fost mega surprisa sa vad ca se fac bani pana si din mersul la toaleta :)) La unele dintre ele, daca nu aveai monede, puteai plati si cu cardul.

Ajunsi la Praga, dupa ce ne-am luat in primire apartamentul inchiriat prin AirBnb, am plecat spre faimosul lor Centru Vechi. Eram cazati cam la 3 statii de metrou, asa ca am decis sa luam acest mijloc de transport. Si de aici a inceput distractia: la metrou se plateste doar in monede !! Acestea se introduc intr-un tonomat, tonomatul iti emite un bilet de hartie, biletul trebuie introdus   intr-un aparat de compostat, de la care trebuia sa astepti un semnal sonor si abia atunci  urma ca  biletul sa-ti fie validat !!! Well…din pacate inca nu aveam bani in moneda lor, asa ca ne-am oprit la un supermarket din apropiere. Culmea ,vindeau bilete si pentru metrou?! Partea frumoasa este ca au acceptat euro – contravaloarea biletelor si a unui produs cumparat.

Victoriosi, ne-am intors la metrou, iar dupa cateva statii am ajuns in Centru. Pot spune  dupa cateva zile de mers cu metroul, ca al lor este mult mai invechit decat al nostru. De la aspectul  scaunelor,  pana la modul cum aratau statiile, la acest capitol, metroul de la noi arata mult mai bine.

A inceput plimbarea …! Prima oprire a fost la un mini targ de Craciun, pe care l-am mai prins deschis, unde am savurat un vin fiert, asa, ca de incalzire 🙂

Apoi a urmat plimbarea pe stradutele cu o arhitectura de poveste. Mixul de arhitectura baroca si gotica transforma piata vechiului oras intr-o locatie magica. Drumul ne-a dus spre urmatoarea atractie turistica, Charles Bridge , care dateaza din secolul14  si  face legatura intre Orasul  Vechi si Castelul Praga. Este printre cele mai emblematice locatii din Praga, denumit si Podul de Piatra. Odata ajuns acolo vei admira numeroase statui, multe din ele in copie, originalele putand fi vizitate la muzeul Lapidarium. In  timpul zilei, podul este invadat de turisti, mici comercianti si artisti stradali.

Un alt punct de atractie l-a reprezentat Ceasul astronomic, situat in inima Centrului Vechi al orasului. A fost destul de impresionant sa stai in fata acestuia, stiind ca existenta lui a rezistat catorva secole. Desi nu aveam nici cea mai mica idee cum sa citesc ora 🙂 am fost fascinata de cadranele orologiului , precum si de limbile cadranului,  care indicau soarele, luna si semnele zodiacale.

Pentru ca ne aflam intr-una din cele mai aglomerate  perioade ale anului – doar 1 zi ne mai despartea de trecerea in noul an, peste tot era foarte aglomerat. Trebuie sa recunosc, ca desi sunt adepta explorarii locurilor noi, nu prea  imi mai venea sa ma inghesui prin multime. Abia daca puteai face o poza (a se vedea incercarea mea nereusita :))

Si acum sa trecem si la partea cea mai intersanta a excursiei, mancareaaaaa.

Well, pot spune ca au fost atat parti bune cat si unele mai putin norocoase. Ajunsi in piata Centrului Vechi, m-am simtit din nou ca un copil. Am fost absolut incantata de targul lor de Craciun! Aveam senzatia ca sunt intr-o poveste , iar primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez fiecare taraba cu mancare :)) se stie deja, sunt o fomista declarata !!!

Nu stiu daca si voi sunteti la fel de pofticiosi ca mine, dar cand am ajuns in dreptul unei tarabe unde se vindeau cele mai ravnite bunatati ale copilariei mele ,niste prajituri in forma de nuca, umplute cu crema de cacao, am fost extrem de fericita. Bunica mea obsnuia sa le faca de sarbatori si tin minte ca era destula migala in realizarea lor. Am comandat o portie, uimita mai ales, ca aveau si varianta gluten free. Astfel si stomacul meu urma sa fie fericit.

Insa…in momentul in care am gustat, fericirea a disparut in cateva secunde. Erau doar niste gogosi goale, fara vreun gust extraordinar, pe care le treceai prin cele 2 sosuri la alegere, unul de caramel si celalalt de vanilie. Deci pot spune ca n-a fost ce m-am asteptat …poate ar fi cazul sa incerc sa le fac dupa reteta bunicii, la un moment dat ?!

Un alt lucru mega bun, a fost momentul in care am ajuns intr-o ciocolaterie, mai exact la un muzeu de ciocolata. A se vedea expresia  mea, mega extaziata:

Pot spune ca am baut cea mai buna ciocolata calda de pana acum. Nu de alta ,dar efectiv avea o consistenta atat de cremoasa, de te ungea la inima ! 🙂

Dar sa revenim la frumosul nostru itinerariu. Ziua de 31  am decis  sa o incepem, bineinteles, cu o masa. De data asta, cea de pranz. Acest simpatic restaurant arata foarte fancy, mi se parea ca are aerul unui local parizian.

Desi nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa spatiile inguste, adica un loc unde poti auzi fara sa te chinui prea mult, discutiile avute de ceilalti clienti la mese, m-am declarat incantata de mancarea lor, dar mai ales, de dulciuri.


Cum mai erau doar cateva ore pana la miezul noptii, am zis sa intampinam Noul An cu un binemeritat somn de frumusete, inainte de a ciocni un pahar de sampanie.

Cred ca cea mai frumoasa parte a excursiei a fost ca, nici unul dintre noi nu avea un plan bine stabilit si astfel noaptea dintre ani am petrecut-o la un restaurant din Centru Vechi, chiar langa Ceasul astronomic, printr-un noroc chior ! La cat de aglomerat era, nu reuseam sa gasim nici macar un loc liber, pe nicaieri. Partea frumoasa vine mereu cand te astepti mai putin, astfel am fost neasteptat de norocosi incat sa prindem loc la o masa si sa petrecem cum se cuvine trecerea dintre ani.

Pot spune ca, dupa  cateva zile petrecute la Praga, ma declar incantata de tot ceea ce am vazut, de arhitectura, de ospitalitate si de multa voie buna. As reveni cu mare drag intr-o perioada mai putin friguroasa, nu de alta, dar as vrea sa revad o parte din locuri fara sa rezonez din toate incheieturile 🙂

Daca planuiti o excursie in acest frumos oras, va spun de acum sa va inarmati cu rabdare atunci cand mergeti la metrou.

Am uitat sa va spun ca in noaptea dintre ani, m-am facut si cu un bilet cadou, nu de alta, dar aparatul nu vroia deloc sa ia monedele pe care le introduceam. Un domn a facut un gest  simpatic si mi-a oferit  cadou un bilet. Cred ca se saturase sa tot astepte, vazand ca nu reusesc sa o scot la capat. De asemenea, aveti grija la parcari, sunt mega scumpe ,dar puteti lejer sa mergeti cu Taxify ( nu e asa scump )  si cu celalte mijloace de transport in comun.

Inchei apoteotic cu aceasta poza din fata uneia din cele mai valoroase piese a arhitecturii contemporane – Dancing House. Obiectiv numit adesea Ginger si Fred , dupa celebrii dansatori Ginger Rogers si Fred Astair. Pot spune ca am dansat si eu un pic pe trecerea de pietoni in incercarea de a avea o poza normala 🙂

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.